MARELE RECHIN ALB |
Rechinul alb, Carchrodon carcharias , cunoscut drept Marele Alb este probabil cel mai faimos din specia rechinilor. Apartine unei familii de rechini cunoscuti drept inotatori rapizi numiti rechini mackerel si este cel mai mare carnivor de pe pamant , din zilele noastre , in afara de cei care se hranesc cu plancton , cum ar fi balena . Cel mai mare rechin prins vreodata avea 6.4 metri si cantarea 3312 kg . Stramosii lui erau de trei ori mai mari si aveau dinti de 16 cm.
In afara petelor albe si a marimii, Rechinii Albi pot fi identificati dupa forma dintilor lor, asta daca cineva are curajul sa-i studieze in mediul acvatic si nu in laborator. Are 300 de dinti in total, situati pe ambele mandibule, pe mai multe randuri. Forta muscaturii este de 317 Kgf/cmp. Dintii de pe falca inferioara sunt folositi pentru a apuca si tine prada. Dintii in forma triunghiulara de pe falca superioara sunt folositi pentru a sfasia. Forma triunghiulara a dintilor ofera indiciul ca acest peste musca bucati din prada pe care le inghite cu totul (dintii ascutiti , care au mai degraba aspectul unor cuie indoite spre interiorul falcilor, arata ca aceste specii de rechini prind si fixeaza prada cu ei dupa care o inghit intreaga – evident, prazile sunt mai mici). In spatele acestui sir de dinti se afla multe alte siruri. Atunci cand un dinte din fata este pierdut el este imediat inlocuit de un dinte din sirurile celelalte.
Se apreciaza ca, in functie de specie si de voracitate, intr-o viata rechinii schimba pana la 26.000 de dinti deoarece sunt pierduti foarte des , avand in vedere ca dintii nu sunt prinsi in alveole, in mandibule de os ci sunt fixati intr-o membrana fibroasa.
Spre deosebire de pestii ososi, la rechini fecundatia este interna si presupune o acuplare a celor doi parteneri de sexe diferite. Rechinii masculi au cate doua organe copulatoare, numite pterigopode, pe care le folosesc pentru a transfera sperma in corpul femelei. Si pentru ca cineva sa nu-ai faca idei ori sa fie cuprins de invidie, trebuie precizat ca organelle copulatoare sunt folosite pe rand si nu amandoua odata; asta pentru ca femela are un singur organ genital. Iarasi, spre deosebire de majoritatea pestilor ososi (care depun un numar mare de oua), rechinii produc un numar mic de urmasi, dar bine dezvoltati.
Ochii rechinului sunt formati pentru vederea diurna si majoritatea atacurilor le da in timpul zilei. Ca toti rechinii, si Marele Alb este nevoit sa inoate continuu, neavand o alta sursa de captare a aerului din apa asa cum au unele specii (spiracul ori capacitatea de a inghiti apa). Avand in vedere ca nu doarme niciodata, rechinii ataca prazile si noaptea, ori de cate ori organismul o cere. In general consuma numai hrana care ii satisfice necesitatile si poate rezista si pana la doua luni fara hrana. Are eficienta capacitate de a-si roti globul ocular in momentul atacului, orificiul fiind acoperit de a membrana foarte groasa. In felul acesta putem observa o multime de zgarieturi in jurul ochilor dar niciuna pe globul ocular. Rechinul poate vedea si in afara apei, uneori scotand capul afara pentru a observa imprejurimile.
Si mirosul este foarte dezvoltat. Poate simti o picatura de sange dintr-un milion de picaturi de apa (cam 95 l) iar o cantitate mica de sange o simte si de la 4,8 km distanta.
Se apreciaza ca, in functie de specie si de voracitate, intr-o viata rechinii schimba pana la 26.000 de dinti deoarece sunt pierduti foarte des , avand in vedere ca dintii nu sunt prinsi in alveole, in mandibule de os ci sunt fixati intr-o membrana fibroasa.
Spre deosebire de pestii ososi, la rechini fecundatia este interna si presupune o acuplare a celor doi parteneri de sexe diferite. Rechinii masculi au cate doua organe copulatoare, numite pterigopode, pe care le folosesc pentru a transfera sperma in corpul femelei. Si pentru ca cineva sa nu-ai faca idei ori sa fie cuprins de invidie, trebuie precizat ca organelle copulatoare sunt folosite pe rand si nu amandoua odata; asta pentru ca femela are un singur organ genital. Iarasi, spre deosebire de majoritatea pestilor ososi (care depun un numar mare de oua), rechinii produc un numar mic de urmasi, dar bine dezvoltati.
Ochii rechinului sunt formati pentru vederea diurna si majoritatea atacurilor le da in timpul zilei. Ca toti rechinii, si Marele Alb este nevoit sa inoate continuu, neavand o alta sursa de captare a aerului din apa asa cum au unele specii (spiracul ori capacitatea de a inghiti apa). Avand in vedere ca nu doarme niciodata, rechinii ataca prazile si noaptea, ori de cate ori organismul o cere. In general consuma numai hrana care ii satisfice necesitatile si poate rezista si pana la doua luni fara hrana. Are eficienta capacitate de a-si roti globul ocular in momentul atacului, orificiul fiind acoperit de a membrana foarte groasa. In felul acesta putem observa o multime de zgarieturi in jurul ochilor dar niciuna pe globul ocular. Rechinul poate vedea si in afara apei, uneori scotand capul afara pentru a observa imprejurimile.
Si mirosul este foarte dezvoltat. Poate simti o picatura de sange dintr-un milion de picaturi de apa (cam 95 l) iar o cantitate mica de sange o simte si de la 4,8 km distanta.